Articole

Peştera secretelor: O peşteră din Bihor ascunde o descoperire de talie mondială, a unor femei uriaşe

Specialişti din toată lumea încă încearcă să înţeleagă cum arătau oamenii din cele mai vechi timpuri şi ce fel de viaţă duceau. Cercetările sunt greoaie, tocmai pentru că multe din urmele trecutului s-au şters. Bihorul ar putea acum să umple un gol din istoria veche a Europei, graţie unei descoperiri fără seamăn, a unor mărturii unice despre oamenii care trăiau pe aceste meleaguri în urmă cu 4.000 de ani. O peşteră din Munţii Pădurea Craiului ascunde vestigii din Epoca Bronzului, şi nu doar banale cioburi, ci vase migălos realizate, bijuterii preţioase şi chiar o necropolă, cum nu s-a mai văzut niciodată în ţara noastră, iar în lume în puţine locuri.

Peştera Limanu

Dobrogea, pamantul dintre ape, meleag profund romanesc acuma, desi nu a fost intotdeauna asa, gazduieste “minuni” din cele mai diverse domenii, spirituale si stiintifice, aproape la fiecare pas. Printre acestea, imi amintesc cu placere de Pestera Limanu si ale ei legende. Am avut chiar ocazia, cu multi ani in urma sa o vizitez, cu o parte din participantii la Speosportul din 1981.

Pestera lui Danea

Personal sunt convins ca specia de hoitar de pestera nu a disparut din Romania odata cu revolutia sau cu infiintarea FRS. Sunt si tipi care sunt convinsi de lucrul asta. Au sa apara imediat indivizi care sa spuna ca nu suntem capabili sa exploram sau sa cartam o astfel de pestera, ca trebuie rapid organizata o tabara nationala de explorare, ca nu avem nivelul tehnic necesar si numai o mare expeditie o sa fie capabila, ca numai ei pot, s.a.m.d., pretexte sunt destule. In primul rand, si ma adresez lor, pestera nu fuge de acolo de unde e, in al doilea rand cum pana acum nu prea v-au interesat cercetarile, considerati ca randurile de mai jos nu exista. Intr-un al treile rand, in Romania sunt atatea pesteri care asteapta sa fie descoperite incat trebuie doar sa casti ochii ca sa le gasesti.

Istoria descoperirii Pesterii Coltului

Demult, cand inca nu erau sambete libere, si la studenti, li se puneau absente care erau apoi sterse cu albus de ou fiert proaspat, toata lumea astepta cu nerabdare ziua de 1 Mai. Daca pica bine, in mijloc de saptamana, puteai sa-ti iei o mica vacanta. Acum poti sa-ti iei mica vacanta oricand, dar pentru Clubul de Speologie Politehnica, era cel mai nimerit prilej sa organizeze o mica tabara. Cum cu un an inainte fusesem singur in Padis, am plecat si de data asta singur, cu cateva zile mai devreme direct in Padis. Pentru cei care nu stiu, in jurul lui 1 Mai, soarele intra in Focul Viu. Daca ai bafta, gasesti pestera neatinsa si ca sa intri in ea trebuie sa sapi in mormanul de zapada care astupa intrarea.

Halasi Gábor, 1953-1984

Galeriile sumbre ale reţelei de la Izbândiş, şi tragedia ce s-a consumat în obscuritatea lor, vor rămâne pentru totdeauna simbolul prieteniei dintre speologi, camaraderiei ce nu cunoaşte hotare, demonstrând, fără echivoc, că omul nu s-a născut pe această lume ca să rămână singur. Iar Gábor Halasi, bunul nostru prieten Gabi, va rămâne veşnic în memoria noastră, ca un erou căzut la datorie, pe altarul sacru al cunoaşterii, ca un om adevărat.

DINCOLO sau ce se întâmplă când lumea de aici nu mai poate să ne-ncapă

„Cine n-a citit măcar o carte scrisă de Jules Verne? Şi cine dintre cei ce-au citit nu s-a imaginat pornind în căutarea aventurii? Ce păcat că ne-am născut în acest secol în care suprafaţa Pământului poate fi explorată confortabil pe ecranul unui computer! Ce vremuri minunate şi câtă poftă de viaţă trebuie să fi avut Columb când a pornit pe mare să demonstreze că Pământul e rotund, câte vise s-au irosit în căutarea izvoarelor Nilului şi ce tragedii eroice s-au scris la poli! Mai aproape de noi, ultimele mari bătălii s-au dat pe piscurile Himalayei.

Actiunea "Crater"

După terminarea liceului ne-am risipit pe la facultăţile din oraşele învecinate. Unul din visurile noastre, acela de a fi de capul nostru, se împlinise. Savuram libertatea în toate dimensiunile ei şi una dintre ele era pofta de ducă. În urma călătoriilor prin munţi ne făcuserăm prieteni prin toată ţara şi doar lipsa banilor ne putea face să petrecem un weekend în oraş. Chiar şi atunci când, împinşi de lipsuri materiale, reveneam în casa părintească, gândul ne stătea tot la excursii şi într-o astfel de ocazie m-am întâlnit cu Dan.

Redescoperirea unor peșteri din Nord-Vestul Munților Metaliferi

Cadastrul carstului din România ne confirmă că pe arealul cuprins între Crișul Alb și Arieșul Mic se pot identifica circa 250 de peșteri și avene. Acestea au fost descoperite, explorate și cartografiate  de către speologii asociațiilor Zarand Brad, Proteus Hunedoara, Liliacul Arad, Polaris Blaj și Politehnica Cluj-Napoca în perioada 1971-2007. Fără a avea tendințe radicale în privința concluziilor, se pare că pe acest areal de aproximativ 500 kmp, din care carstului îi revin insular doar 14 procente,  nu se știa “oficial” de existența nici unui fenomen endocarstic înainte de  1971