Peştera de la Hodoaba  sau P. cu Gheaţă este situată în versantul stîng al Crişului Repede, amonte de Peştera Ungurului, comuna Şuncuiuş. Descoperită de L. Vălenaş şi A. Jurkiewic/ în 1978, P. H. este explorată şi cartată, în 1979, de către membri cercului de speologie „Crysis" din Oradea, ale căror rezultate au fost publicate într-un articol semnat de T. GASPAR (1981), intitulat, Peştera cu Gheaţă.

Golul subteran se desfăşoară pe două nivele: unul inferior format dintr-o scurtă galerie de acces, o sală de 13 X 5 m, şi o galerie ascendentă ce se termină cu un horn, şi altul superior, care se desprinde din Sala Mare la o cotă de +9 m, care continuă cu o galerie, ascendentă la început, destul de accidentată, cu înălţimi medii de 2 m, şi se termină cu un prag de —2 m, la baza căruia se intră într-o sală de mari dimensiuni ce se închide cu dărîmături (Sala Prăbuşirilor). Pe stînga acesteia se dezvoltă, în lungul unei diaclaze, un diverticul de circa 35 m, puternic ascendent, ce se îngustează treptat. În general, peştera este săracă în formaţiuni stalagmitice. Cele existente sînt reprezentate prin scurgeri parietale, cu tendinţe de exfoliere, şi cîteva stalactite, prezente numai în nivelul superior.

alt relativa 60m

Sursa - Teo Rusu - "Monografia Muntilor Padurea Craiului"