Avenul Sohodol 2

Avenul Sohodol II este situat la 1150m altitudine absoluta si 40m altitudine relativa, n versantul stang al Vaii Sohodol, la 2.5km amonte de confluenta acesteia cu Valea Garda(Garda Seaca), bazinul Ariesului Mare, Muntii Bihor. Interfluviul in care se gaseste intrarea Avenului Sohodol II adaposteste pe versantul opus (intre Valea Gardisoara-Garda) intrarile in reteaua Coiba Mica - Coiba Mare (5890m dezvoltare) si Pestera Oilor (545m dezvoltare)

Avenul a fost descoperit in septembrie 1979 de o echipa a clubului de speologie "Casa de piatra" din Turda, compusa din Sima R., Paraliste R., Tabara Z. Cu acest prilej este atinsa cota de -37m. In iunie 1980 Sima R., Pop L. si Pelea D. exploreaza avenul pana la cota de -92m. In fine, in sepetmbrie 1980, Sima R., Valenas L., Pop L. si Pelea D., ating punctul terminus al avenului la -193m ridicand totodata  si planul topografic al cavitatii.

Avenul Sododol II"Morfologia Avenului Sohodol II" - Muntii Bihor  dupa:

  • Radu Sima - CS "Casa de Piatra" Turda
  • Liviu Valenas - CS "Z" Oradea

Intr-o zona de lapiezuri, o gura de numai 0.55/0.4m permite accesul la primul put de 25m (P25). Acest put este in general conic, cu baza la -25m. Dupa o aglomerare de busteni, o galerie de 10m, in panta se continua cu o verticala de 3.8m (P4) intr-o salita de 2/2/7m. Din acesta salita (cota -33m) cavitatea este axata pana la urmatorul put (P34), pe o galerie suborizontala, cu dese portiuni stramte si coralite. Frecventele prabusiri produc un relief haotic cu mai multe "bucle" false, una din ele adapostind Sala Dan Felea, de 11/4/17m.

La -40m avenul ofera al doilea put ca marime al retelei, de 34m, surplombat in totalitate. La -54m se observa totusi o platforma clara care poate fi atinsa pintr-o usoara pendulare. La baza putului, la cota de -74m sectiunea lui este de 7/4.5m Dupa o scurta portiune orizontala, o galerie in panta de 45 de grade, cu o sectiune de 1/4m, se continua imediat cu doua noi verticale surplombate, de 8 si respectiv 9m (P8 si P9), care dau acces intr-o sala de 8/4/14m la cota -92m. Din capatul sudic al salii se deschide larg cel mai mare put al retelei, surplombat pe toti cei  37.7m (P38) ai sai. Ca si la P34, o platforma clara poate fi atinsa printr-o mica pendulare la -110m. Baza putului de 38m este larga, de 7/6m (cota-130m).

De la aceasta cota morfologia avenului sufera o usoara schimbare, faciesul cavitatii sugerand o galerie "in canion". Desi verticale se tin in lant pana la cota finala de -193m, ele sunt de dimensiuni relativ reduse (in general intre 2 si 4m). Astfel trei trepte negative (de 2.5m, 3m, 3m) conduc la o verticala ceva mai mare, de 4.7m (P5). Dupa alte trei trepte (intre 1-2.2m) la cota de -150m orientarea cavernamentului se schimba net: dca pana in acest punct orientarea era nord-sud, de aici pana la -193m orientarea va fi sud est - nord vest.

Morfologia cavitatii ramane si in continuare identica. De la cota -150m se ajunge la -164 prin mai multe trepte verticale, dintre care cele mai mari au 3.8m, 3m, 3.4m. Printr-un put ceva mai mare, P9, se ajunge intr-o sala de 6/3m, la cota de -173m. In aceasta zona avenul prezinta mai multi pilieri, rezultati printr-o larga comunicare intre puturi paralele (respectiv hornuri).

Din sala lui P9 cavitatea ofera doua continuari, un canion stramt si o galerie superioara argiloasa(cu o sectiune de 0.6/0.6 m), denumita Tirbusonul. Dupa patru trepte de 1m, 0.2m 1.8m si 1m se ajunge la o verticala de 3m (P3), care debuseaza in Sala Putului Imposibil (cota -180m). De aici printr-un put de 10.4m (P11), urmat imediat de altul de 2.5m (P3) se atinge fundul impenetrabil al avenului, terminus la -193m in roca vie. De la aceasta cota nu mai exista nici macar o posibilitate ipotetica de avansare in profunzime.

In general in cavitate este pretutindeni vizibila roca vie. Prabusirile si depozitele argiloase nu sunt caracteristice. De la cota de 150m in jos apar si o serie de speleoteme clasice. Deseori la baza verticalelor se dezvolta marmite tipice. Pe plan mai general morfologia Avenului Sohodol II reprezinta o trecere de la forme freatice la cele vadoase (indeosebi canioane tipice si marmite).

Dezvoltarea avenului este de 507m, din care 62.7% reprezinta verticale, iar restul de 37.3% galerii orizontale sa in panta usoara. Trebuie subliniat faptul ca denivelarea de 193m este doar din insumarea verticalelor, fapt fara precedent pentru Muntii Bihor. O alta remarca ce se impune ste legata de distanta foarte mica intre verticale, de la -40m in jos maximum 7m orizontal intre doua verticale. Verticalitatea pregnanta a acestui aven reiese spectaculos si din cifra extensiei: doar 74m. Intre intrarea (cota 0) si cota -193, extensia este si mai mica, doar 70m!. Toate aceste valori morfometrice caracterizeaza un aven de tip alpin.

Din punct de vedere litologic avenul debuteaza in calcare cretacice (barremian + aptian). Data fiind denivelarea de 193m si mai ales extensia redusa, este posibila si interceptarea calcarelor tithonice in apropierea cotei finale. Aceasta ipoteza va trebui dovedita prin studiul unei sectiuni. Este evident ca avenul utilizeaza o retea de fisuratie tectonica, retea pe care o vedem asemanatoare cu cea in care se dezvolta marea retea Coiba Mica - Coiba Mare.

Hidrologia avenului este legata de un curs unic, peren, care apare la -33m, provenit cert doar din apa de percolatie. Acest mod de alimentare este raspunzator si pentru cresterea debitului, treptat, de la -33m la -193m. La data ultimei explorari (2 septembrie 1980) debitul era infim, practic neglijabil. Primavara si la viituri este posibila o crestere pana la 1 l/s, in mod exceptional poate si mai mult. La -193m apa se acumuleaza intr-o mica cuveta in roca, neobservandu-se nici un canal, care ar drena apa mai departe. El desigur trebuie sa existe, cu un diametru infim insa. Pana in prezent nu detinem date directe asupra drenarii avenului. Totusi orientarea sa, ca si imediata apropiere a drenului major al Coibei Mici - Coibei Mari, ne face sa credem ca hidrogeologic avenul integreaza in continuare intr-un acvifer cu resurgenta in Izbucul Tauz. Intre Avenul Sohodol II si Izbucul Tauz distanta aeriana este de 2500m pentru o diferenta de nivel de 300m (1150-850).

Intre cota -193m din aven si sifonul terminal din Coiba Mica - Coiba Mare distanta aeriana este foarte mica. Este tulburator faptul ca aceste doua "terminusuri" se gasesc la altitudini practic identice (957m Sohodol II si 956m altitudine absoluta Coiba Mare). Ne-am astepta ca avenul sa utilizeze ca nivel de baza direct Izbucul Tauz, dar iata ca nu se produce acest fapt, ci altul: este utilizat ca nivel de baza drenul din Coiba Mica - Coiba Mare pentru ca nu mai exista nici o indoiala ca faciesul zonei terminale din Avenul Sohodol II indica ca s-a atins un "nivel de baza". Inca o observatiedeci care se mai adauga multor altora ce pun la indoiala in carst conceptul de "nivel de baza". Dupa noi fenomenul de fata isi gaseste explicatia in curba parabolica sub care se desfasoara in general curgerea prin calcare. Pentru niste drenuri de ordin II (si Avenul Sohodol II reprerezinta fara indoiala un asemenea dren) nivelul de baza este drenul de ordinul I, spre care graviteaza.

Sistemul Coiba - Tauz

 

Plonjabilă
Off
Judeţ
Alba
Localitate
Casa de Piatra
Rocă
Carbonatice
Dispărută
Off
Altitudine
1150
Dezvoltarea
507
Denivelarea totală
193
Denivelare negativă
193
Asociaţii contributoare
Bibliografie/Resurse atașate - accesibile utilizatorilor cu medalionul "Administrare resurse private"
[Carte/Revista/Monografie/Catalog] Bogdan P. Onac, Gheorghe Racovita, Traian Brad. (2010). Atlasul Pesterilor din Muntii Apuseni - BAZINUL ARIEŞULUI MARE . p.50,51
[Carte/Revista/Monografie/Catalog] Szittner Zsuzsa, Polacsek Zsolt. (2006). Kutatási eredmények a Királyerdö barlangjaiban 2000-2005 . p.44-45
Lista utilizatorilor înregistraţi care au marcat această peșteră ca și vizitată