Peştera din Ţigănişte este situată în versantul drept al Văii Runcuşorului, amonte cu circa 250 m de podul care marchează intrarea cursului de apă în Fundătura de la întorsuri.

Descoperită şi semnalată în literatura de specialitate de către T. RUSU (1968), P. Ţ. a fost explorată şi cartată, în 1982, de către membrii C.S. „E. Racoviţă" din Cluj-Napoca.

Intrarea, situată la nivelul unui fragment de terasă, suspendat la 2,5 m deasupra albiei actuale, într-un abrupt ciuruit de cîteva hornuri, arcade şi rigole verticale, este reprezentată printr-o deschidere, de 2 X 3 m, ce continuă cu o galerie descendentă (20 m lungime) şi o sală cu numeroase dărîmături, acoperite cu un strat de aluviuni (Fig. 193). Cum aceasta din urmă este situată cu circa fi m sub albia Văii Runcşorului, în peşteră apare un mic curs de apă care după ce traversează sala amintită, cade pe stînga într-o mică cascadă. Spre nord-est se desprinde o galerie descendentă cu cîteva ramificaţii care însă se înfundă curând cu depozite aluvionare.

Ca şi Peştera de la întorsuri, P. Ţ. s-a format sub acţiunea apelor din Valea Runcşorului în perioada curgerii acestora la nivelul terasei amintite (T. RUSU, 1968).

Surse:

• Rusu, T. (1968) - Cercetări de morfologie şi hidrografie carstică în bazinul superior al văii Roşia (M. Pădurea Craiului). Travaux de l'Inst. Speol "E. Racovitza", XVII, p. 11-44. 157-164.
• Szilágyi, Á. 1983, Speotelex nr. 2, CJS Cluj, p.19-22.
• Ghiurcă, M., Popa, C., Sabău, I. (1986). Monografia zonei carstice Pârâul Runcşor - Pârâul Caprei - Valea Toplicioarei (M. Pădurea Craiului). Bul. Speol. FRTA-CCSS, nr. 10, p. 211-244.
• Rusu, T. (1988) - Carstul din Munţii Pădurea Craiului. Ed. Dacia, Cluj, 254 p.