A fost odata... sau cum ajunge cineva sa se indragosteasca de "gaurile" din munti...

A fost odata un copil... elev fiind intr-o tabara la Nucet (oare ce intelegea el la cei 8 ani ai lui, pe la inceputul anilor 70 ai secolului trecut ?) i s-a propus o excursie la o... PESTERA (in mintea lui ideea de pestera se lovea de imposibilitatea de a si-o imagina).

Si a venit ziua cea mare... S-a inghesuit cu toti ceilalti elevi mai mari decat el (deh, erau "cei mari" de prin clasele 5-8) intr-un autobuz (sau era autocar ? oare cine mai stie). In ceata memoriei s-a pierdut durata drumului... Tot ce a ramas a fost un versant bland in luminis, fara padure si undeva sus o "gaura"... ceva mare si intunecat. Din memoria copilului de pe vremuri doar atat s-a pastrat. Adultul de azi incearca sa deduca unde sa fi fost minunea... Mintea lui de acum il face sa ia in considerare Fanatele... pestera de la Fanate... posibil dar... cine poate sti sigur?

Asa a inceput. Cativa ani au trecut si copilul, acum un pic mai mare, merge cu familia si prietenii pe un drum asfaltat, dar izolat... La un moment dat poposesc intr-un loc in care doi stejari imensi (atunci exstau amandoi si chiar erau imensi si ... verzi)... ati ghicit? Era drumul spre Meziad. Spre alta "gaura"... De data asta amintitile functioneaza si adultul revede cat de frumoasa erau... si "orga"... si "podul"... si multe altele.

Anii au trecut si copilul a devenit adolecent iar pasii l-au purtat catre o alta minune. Pestera Ursilor... Cata diferenta intre imensitatea si majestuozitatea pe care si-o reamintea din Meziad si filigranul delicat, puzderia de bijuterii miniaturale de aici...

Va suna cunoscuta povestea ? Cati dintre voi au trait ceva asemanator... Cati dintre voi au avut revelatia ca "gaurile" muntilor ascund o asa varietate de minuni ?

Si "nebunia" a continuat... dar nu singura ci insotita de "microbul" drumetiei si de ambitia de a face mai mult. Cat de mult ? Cum ar fi ... sa traversezi Apusenii de la Bologa la Garda de Sus. Si au urmat... Radeasa (cu ferestrele ei spre paradis din tavan)... micile pesteri din Cheile Somesului Cald (cat de ascutit poate fi grohotisul din ele si cat de negru poate fi intunericul)... o scurta ochiada prin Focul viu (ca de cand nu mai e voie decat la intrare, ce poti face altceva, cu exceptia faptului ca incasezi o tranta pe gheata din cauza ca ai venit cu adidasi, nu cu bocanci ?) si, nu se putea altfel deoarece te "impiedici" in asa o traversare de el... ghetarul de la Scarisoara (da, gheata chiar poate fi frumoasa)

A urmat ...Vadu Crisului (alt loc in care sufletul incremeneste in fata imensitatii blocurilor de piatra parca aruncate neglijent in calea firului apei)....

Apoi... anii au trecut si dupa o lunga pauza adultul de azi (oare doar adult sau chiar la varsta a 2/3 -a :) ?) descopera ... Sighistelul, valea magica aflata la poalele acelorasi munti pe care ii adora si care "inghesuie" in ea zeci, sute chiar de "gauri"... (oare am devenit obsedat de gauri? ... poate... de cele din inima stancilor)...

Si a venit clipa magica... unul dintre prietenii pe care si i-a facut aici afla din "gura satului" ca in zona fusese o echipa de "nemti"... Care au facut si au dres... de fapt care au sapat un sant in argila pe aproape toata lungimea unei pesteri... Care o fi ?  unde o fi?... doar indicii vagi... Asa ca adultul de acum impreuna cu alti fosti copiii se apuca sa bantuie versantul indicat... Spre fericirea lui, dupa ce transpiratia l-a facut sa arate ca iesit de la dus, au gasit intrarea... Ce a urmat... va invit sa vedeti ce am comentat la pestra II din Fata Laurului... (cu fotografiile aferente)

De obicei povestile frumoase se termina cu "si am incalecat pe o sa" ... dar cum de obicei vizitez vai sau versanti... saua va mai astepta un pic. Poate cineva va vrea sa ma ajute sa continui povestea care a inceput cu un mic copil, acum 40 de ani.

Ce ziceti ? Poate si alti fosti copii vor sa isi spuna povestea aici :)

Asta chiar m-ar bucura...