Poluarea Peșterii din Valea Bobii

Marius Kenesz

Potrivit Catalogului Sistematic al Peșterilor din România (Goran, 1982) peștera din Valea Bobii (sin. P.Găunoasa de la Ormindea, Karacsonyfalvai barlang) este situată în Munții Metaliferi, în bazinul hidrocarstic al Văii Cîinelului, la o altitudine de 440 m. Are o dezvoltare de circa 300 m și o denivelare de 4-5 m. Din punct de vedere administrativ, aceasta este situată pe raza comunei Vălișoara din județul Hunedoara.Peștera s-a format prin captarea subterană a apelor pârâului Bobii de către un olistolit de calcare recifale cretacice. Rețeaua de fisuri cu care acesta este împânzit și poziția aproximativ tangentă pe direcția de adâncire a văii au favorizat acest proces de formare, astfel încât, în prezent peștera însumează un număr de 7 intrări, rețeaua dezvoltându-se foarte aproape de suprafață.Accesul la pesteră este foarte ușor, fiind facilitat de un drum comunal ce deservește gospodăriile din zonă și de numeroase poteci, acesta fiind principalul motiv pentru care aceasta este foarte cunoscută.Primele cercetări au fost întreprinse de Clubul de Speologie Zarand din Brad în anul 1967, acestea având un caracter mai mult explorativ. După terminarea lucrărilor la linia ferată ce face legătura între orașele Brad și Deva (în prezent dezafectată), o echipă formată din Mircea Nedopaca și Speranța Chirilă (1987) de la același club de speologie, întreprind un studiu de impact antropic în peșteră. Aceștia constată că, datorită metodelor de excavare prin dinamitare ce s-au executat la săparea tunelului de cale ferată situat la cca 500 m, în peșteră s-au petrecut numeroase modificări de morfologie (prăbușirea tavanelor unor intrări, formațiuni carbonatice rupte ). Mai mult, executarea unui rambleu la podul de cale ferată ce trece peste pârâul Bobii modifică profilul longitudinal al acestuia prin diminuarea pantei de scurgere. Astfel, incompetența pârâului crește și duce la acumulări de sedimente în anumite sectoare ale peșterii, mai ales în zona intrării din amonte. În 2004 un grup de tineri speologi de la același club bradean, de data asta reorganizat,aflați într-o tură de rutină, anunță prezența unei mari cantităti de gunoi nedegradabil format în mare parte din ambalaje din material plastic (pet-uri), precum și a altor deșeuri de uz menajer, descoperite în zona intrărilor amonte. De asemenea, celelalte intrări au fost găsite obturate cu saci din rafie umpluți cu același tip de deșeuri dar și cu cadavre de animale (câini, ovine).Analizând situația din teren și interogând câțiva localnici, s-au constatat urmatoarele:

aruncarea gunoiului de către localnicii din gospodăriile aflate în proximitatea peșterii, mai ales cel identificat în zona intrărilor amonte, este o îndeletnicire veche.
datorită modificărilor de natură morfologică din peșteră (prabușiri de blocuri incazate, diminuarea pantei de drenaj) dar și a tipului de gunoi aruncat (nedegradabil), acesta se concentrează în punctele critice, nemaifiind “dus de apă”.
astuparea intrărilor de dimensiuni mai mici a fost motivată prin tendința de împiedicare a unei vulpi de a-și face culcușul în peșteră (!!!).

Este necesară stoparea acestui tip de poluare prin diferite măsuri de ordin administrativ și legislativ, deoarece în peștera s-a identificat o colonie de lilieci (myotis myotis), specie protejată. Contaminarea apelor ce se drenează prin peșteră poate duce la îmbolnăvirea oamenilor și a animalelor domestice, deoarece la nici 100 m în aval de aceasta se află o captare cu rol de adăpătoare.

Bibiliografie

Goran C. , 1982, Catalogul sistematic al pesterilor din Romania, Edit. CNEFS, pag.189, București.
Speranța Chirilă, Nedopaca M. , 1987, Peștera din Valea Bobii exemplu de poluare antropică, Bul. Speol. Nr. 11, edit. de Cons. Naț. de Ed. Fiz. și Sport, pag.228-231, București.