În anul 1988 o echipă de speologi format din Radu Pop, Maria Barabas și Istvan Szlany au cărat echipament de scufundare și bivuac de la Sudrigiu la Izbucul de la Marmita cu obiectivul de a afla dacă acest izbuc mereu limpede este plonjabilă.  Bibliografia hidrologică până la data nu au definit bazinul de capturare al izvorului,  și localnicii au afirmat multe ori, că izvorul nici odată nu se tulbură.  De fapt, oricând am vizitat izbucul, avea aceeași debit și apă curată, limpede, strălucitor.

Echipamentul:  2 butelii aluminium de 5 l, încărcat la 180 și 190 bar echipat cu detentoare manufacturate în București, neopren de 6 mm, vestă de echilibru (BCD) fabricată in 1966 și "completată" dintr-un avion de cine știe unde și modificată pentru scufundare, două lămpi minieri electrice modificate, ril cu 80 m de fir ghid de 3 mm, busolă și batimetru capilar "home made" cu marcaje calculate și verificate în Lacul Leșu.

Scufundarea era ușoară și extraordinar de frumoasă, vizibilitate de 20+ m.

Sifonul:  după ce "marmita" a fost trecută, tavanul cobora abrupt, apoi s-a deschis într-o sală cu dimensiuni de 4 x 4 x 6 m cu baza ușor coborând.  Sala se deschidea pe jos spre un canyon meandru cu pereți aproape vertical, dimensiuni 1,5 m lățime la început, mai îngust în sus, mai lat pe jos, și 10 m pe verticală.  După câteva "curbe" meandrul a devenit mai îngust, cu buteliile montate pe spate un pasaj adecvat trebuia găsită mai sus sau mai jos fiind că meandrul a devenit mai complicată.  Pereții erau netede peste tot, fără nici o posibilitate de ancorare firului ghid pentru alegerea unui traseu cu pasaj ușor.  La un moment dat meandrul a devenit prea îngust cu buteliile montate pe spate.  Nu fiind spațiu destul pentru demontare n-a mai rămas altă opțiune decât a găsi un loc de ancorare permanentă a firului ghid.  Dar nimic nu s-a găsit.  Fundul sifonului nu era vizibilă.  Pe fir ghid lungimea de 35 m era depășită, adâncimea era 11 m, presiunea în butelie era la jumătate.  După schimbarea detentorului s-a început reînfășurarea firului ghid pe ril, încet, fără a aplica tensiune pe el.  Frumusețea sifonului, culorilor în apa limpede era vrăjitor.  Scufundarea a fost terminată fără nici o problemă.

Planuri privind continuarea sifonului deja atunci au fost făcute, dar nici odată nu au fost realizate. 

Butelii pe lateral (side-mount) în România încă nu erau "la moda" atunci, dar deja niște gânduri au fost formate pe linia asta.  Butelii de 5 litri nu sunt suficiente în acest sifon.