Peştera Handrii (Handri) este situată în versantul stîng al Văii Surducel, comuna Vîrciorog. Peştera a fost descoperită în anul 1976 de Gh. Drîmba din Oradea. Ea este formată dintr-o galerie temporar-activă, orientată est-vest, cu secţiuni medii de 2 X 2 m. După circa 110 m de la intrare se ajunge la un sifon închis, dar peştera continuă, pe stînga, printr-o galerie ce se termină într-o sală de confluenţă unde activul principal devine inaccesibil iar pe dreapta se desfăşoară o galerie secundară, foarte scundă, care nu a putut fi explorată decît pe o lungime de 30 m (L. VĂLENAŞ şi GH DRtMBA, 1978, p. 308).

În februarie 2003, în urma unei derocari masive efectuate in zona finala a pesterii, Robert Zold si Doru Tripon (Speo 3D) reusesc patrunderea intr-un sector necunoscut al pesterii. Acesta se prezinta sub forma unei galerii relativ înguste si înaltă parcursă de cursul activ. Galeria, impodobita cu concrețiuni clasice (stalagmite, stalactite, draperii si scurgeri parietale) se termina într-un sifon strâmt.

Din morfologia reliefului de suprafaţă rezultă că Peștera Handrii a fost generată de apele ce se infiltrează în albia văii (fără nume) ce ocoleşte, la vest şi la sud, masivul calcaros în care se dezvoltă.

Sursa:

• Rusu, T. (1988) - Carstul din Munţii Pădurea Craiului. Ed. Dacia, Cluj, 254 p.
• Speomond #07-08 - 2002-2003