Izbucul Topliței de Vida

Izbucul Topliței de Vida

Munții Pădurea Craiului
Clasa de protecție
Clasa A

Izbucul Topliţei de Vida sau Peştera nr. 4. din Valea Topliţei - 3707/04 -, este situat la 250 m altitudine, la originea văii Toplitei, afluent din stinga a Videi, în dreptul lacului de acumulare de la Lunca Sprie. Este cartonat în calcare cretacice şi apare sub forma unei guri de peştera ,ocupata de oglinda lacului de sifon. Constituie nivelul in -ferior al grupului de peşteri din Valea Topliţei,dispuse pe patru etaje (S.Matyasi)1978). Cursul activ are un debit mediu de 100 - 120 l/s si drenează apele platoului carstic de la Racaş (Peştera de la Preguz 460 m altitudine). Cercetările recente, prin citeva avene ale Platoului Răcaş au ajuns la cursuri active, ce constituie afluenţii al cursului principal care îndreaptă apele spre resurgenţa din Valea Topliţei.

Izbucul a fost explorat în anul 1972 de catre L.Berecz pe aproxi mativ 25 m parcurs. Pe urmă s-a construit un mic baraj, pentru captarea-apei ce alimentează lucrările miniere de la Răcaş. Barajul a ridicat ni velul apei la gura peşterii, formînd actualul sifon de intrare.

Clubul de speologie "Cristal" din Oradea a început sa se ocupe cu peşterile active din Valea Vida, din primăvara anului 1982. Dintre ele mai uşor accesibile au fost cele de pe cursul inferior al Vaii, printre care se număra şi cel de la Izbucul Topliţei.

In iulie 1982 s-au făcut două scufundări, care au dus la trecerea. "la liber" a primului sifon, cu dimensiuni de 6/-1 m, de către T. Borodan, G.Halaşi şi F.Pantea. Dincolo de sifon s-a pătruns într-o sala spaţioasa cu dimensiuni de 5/6/4 m. Planşeul salii în întregime este ocupat de continuarea lacului sifon, adîncinea ei fiind între 2 - 3 m. Spre est porneşte un culoar îngust, cu tavanul puternic coborît deasupra a-pei, care după 15 m parcurs duce într-o sală, cea estica cu pilier.Din Sala Estica spre sud se ramifica un tub aerat îngust ce se termină dupa 10 m parcurs.

In august- 1983 T.Borodan printr-o nouă plonjare, - deja folosind aparatura de scufundare autonoma - pornind din Sala Estica gaseşte gura sifonului nr.2, prin care înaintează 7 m; pîna intr-un mic clopot de aer. In octombrie 1983 G.Halaşi pătrundei în al doilea sifon şi înain -teaza spre sud - sud est 40 m, la o adâncime de 2 - 3 m. Trece sifonul şi ajunge într-o diaclaza înalta, transversala sifonului. Spre dreapta pe uscat se poate înainta 10 - 12 m pină într-o sală înalta dezvoltata pe aceaşi diaciaza. In aprilie 1984 G.Halasi cu Gy.Birtalan explorează în continuare peştera, Trec de sifoanele nr.1 şi 2 şi în diaclaza de dincolo, spre stînga inaintează înot 35 m, pînă la galeria activă. Dupa o mica cascada activul se lărgeşte (6/4 m), iar dupa 50 m parcurs galeria se sifonează din nou. Al treilea sifon este la fel de lat ca şi al doilea şi înaintează tot la mică adîncime. Are 45/-5 m, după care urcă intr-o sală pe apă. După numai 15 m de spaţiu aerat explorarea s-a oprit în fata sifonului nr.4.

In total s-au explorat 315 m de galerii şi sali, dintre care 91 m constituie conductele aubmerse ale celor trei sifoane, iar 110 m se par curg înot prin apă cu suprafaţă deschisa. Din toata cavitatea numai 110 m se pot parcurge relativ "uscat".

Explorarea va continua tot cu ajutorul scafandrilor. Urmeaza recartarea exacta a porţiunii explorate şi forţtarea sifonului nr.4. Prin scufundări succesive sperăm să ajungea în galerii active aerate,accesibile nu numai scufundatorilor.

Bazinul de recepţie are o suprafaţă de aproximativ 14 km2 şi se desfăşoară, în mare parte, pe formaţiuni necarstificabile, liasice, ceea ce explică caracterul său permanent. Debitul său mediu a fost de 222 l/s în anul hidrologic X. 1981 — IX. 1982 şi de 158,2 l/s în anul hidrologic X. 1982 — IX. 1983, iar debitul minim înregistrat în cei doi ani hidrologici a fost de 26 l/s. Valorile maxime ale debitelor s-au produs cu 2—5 zile după instalarea tendinţei de creştere. În regim de viitură, creşterea debitelor a fost brutală iar revenirea lentă în perioada de primăvară şi rapidă după aversele din vară-toamnă.

Menţionăm că, în aceasta pestera Gabor Halasi, a intrat într-o sală suspendată postsifon în care a descoperit un important tezaur arheologic (schelete umane în situ (morminte de înhumaţie), vase funerare din ceramică, topoare de bronz şi obiecte din metale preţioase, toate aparţinînd începutului Epocii Brozului), care îşi aşteaptă cercetătorii. - de aici si numele de Pestera cu Morminte.

  • In cartea lui Cristian Lascu - "Pesteri Scufundate" - este un capitol intreg dedicat acestei pesteri.
  • Primele studii arheologice au fost efectuate de Emodi in care ajutat de Halasi reuseste sa scufunde sifoanele dinaintea galeriei cu morminte.
  • Calin Ghemis relizeaza deasemenea un studiu complex pentru Muzeul Tarii Crisurilor.

Contract: Nr.5820 din 09.08.2004. Pestera se afla in custodia Muzeului Tarii Crisurilor si a Institutului de Speologie Emil Racovita Cluj

O profanare de morminte

In anul 1984, experimentatul explorator Halasi Gabor a trecut cu scafandrul autonom un sifon cu apă tulbure, situat la obârşia unei văi din Munţii Apuseni. După ce a lăsat deoparte buteliile de scafandru, a pornit în explorarea unei galerii uscate. Deodată a început să vadă în jur cioburi de ceramică şi schelete omeneşti. Şi-a dat seama că a pătruns într-un fel de cimitir subteran.

Cercetările ulterioare au stabilit că este vorba de un lăcaş deosebit, în care se află morminte vechi de aproape 4000 de ani. S-au descoperit alături de schelete obiecte de bronz şi silex, vase conţinând urme de grâne, mici podoabe - toate având semnificaţii legate de practicarea unui cult de înhumare preistoric. Publicarea rezultatelor a trezit un interes deosebit printre arheologi, dar şi în publicul cel mai larg. Din păcate autorul descoperirii a murit eroic, în cursul unei explorări subacvatice, fără a mai avea posibilitatea de a continua cercetările. Noi am vizitat locul de câteva ori, făcând şi fotografii. Până în anul 1989 cimitirul subteran nu a fost tulburat de alţi speologi. S-a întâmplat apoi ca unul dintre camarazii lui Halasi, cunoscător al locurilor, să însoţească aici o echipă de scafandri cehi şi unguri. Oricum, la ultima noastră vizită dincolo de sifon, am constatat că unele dintre obiectele arheologice lipseau. Am remarcat în mod deosebit dispariţia unui vas de cult conţinând oase de membre omeneşti, retezate la capete, având fără îndoială o semnificaţie religioasă particulară.
Sifonul neprietenos, cu strâmtori şi apă tulbure, nu a fost un lacăt destul de bun pentru a feri mormintele de aventurierii profanatori.

Peșteri din România - Valoare si Conservare

Judeţ
Bihor
Localitate
Lunca Sprie
Rocă
Carbonatice
Dispărută
Off
Altitudine
250
Dezvoltarea
315
Importanţă ştiinţifică
Sit arheologic
Informaţii de contact

Rajka Geza (ISER)

Cod arie protejată
2.200
Act.constitutiv
L 5/2000
Denumire Adâncime Lungime Măsurători Acces Direcția de plonjare Explorare Note
Sifonul 1 1.00 6.00 Exact Intrare Amonte Trecut
Sifonul 2 3.00 40.00 Exact Postsifon Amonte Trecut
Sifonul 3 5.00 45.00 Exact Postsifon Amonte Trecut
Sifonul 4 Observat Postsifon Amonte Neplonjat
Bibliografie/Resurse atașate - accesibile utilizatorilor cu medalionul "Administrare resurse private"
[Articol/ Extras] Cristian Lascu, Șerban Sârbu. (1987). De la un sifon la altul Peșteri scufundate. p.168-185 p.180
[Articol/ Extras] Călin Ghemiș, Jean Clottes, Bernard Gelly, Francoise Prud'Homme. (2011). O descoperire arheologică de excepție - ”Galeria desenelor” din Peștera Coliboaia, Munții Apuseni, România Crisia XLI 2011. 7-19 2
Lista utilizatorilor înregistraţi care au marcat această peșteră ca și vizitată