Gaura cu Vânt

Nu sunt prea multe lucruri scrise despre Gaura cu Vânt... Poate că vreodată rapoartele de tură și munca imensă depusă sub coordonarea lui Joska Zih se vor transforma într-un articol... Până atunci, un mic fragment dintr-o poveste frumoasă...

”[...] Apoi... puține dărâmături și iată deja un nou puț, de cel puțin treizeci de metri! Uriaș... și apoi un meandru! Am mers înainte, dar după câțiva metri a trebuit să scoatem din nou ciocanul. După douăzeci de metri aproape forțam imposibilul, apoi... nu am mai încăput. Curentul de aer nici nu se sinchisea de noi, sufla voios mai departe în întunericul impracticabil.

În fiecare sfârșit de săptămână spărgeam cu dalta și ciocanul; după cincizeci de metri, o sală mică, apoi alte strâmtori... pe acestea nu le-am mai putut învinge.

Ani mai târziu a venit cel mai mic om pe care îl cunoșteam (Dan Pitic); după tură... a jurat că nu va mai pune niciodată piciorul într-o peșteră, numai să iasă viu de aici, dar n-a avut dreptate: a devenit speolog.

Apoi au mai trecut alți ani și a venit... HILTI, un nou mileniu, tehnica a ajuns din urmă natura și, desigur, mai trebuia spart doar vreo cinci metri. Două tabere fantastice și, la 1 aprilie 2002, am trecut într-un sector cu spații mai largi. Galeriile deveneau tot mai mari, apele se uneau, noi alergam și... iarăși am fost dezamăgiți: am ajuns la un sifon jos, colmatat până la tavan cu aluviuni.

Căutând continuarea, am escaladat mai multe hornuri (peste o sută de metri), dar Izbandișul este încă foarte departe!

Lungimea măsurată până acum a galeriilor este de 3.650 m, iar denivelarea de -125 m. Acest rezultat este rodul muncii enorme a multor speologi; cine a luat parte la ea s-a întors de aici cu siguranță cu amintiri de neuitat!”

Zih József, Decembrie 2006 (fragment dintr-un articol nepublicat încă).

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

În 2024 Clubul de Speologie Cristal Oradea a reluat exporarea în Gaura cu Vânt, după poveștile spuse de Joska... S-a reușit lărgirea strâmtorilor iar acum (2026), se reia cățărarea numeroaselor hornuri care ar putea avea potențial...

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Scurt istoric:

La începutul anilor ’60 o echipă a CSA Cluj-Napoca a descoperit în spatele caselor din centrul satului Zece Hotare o fisură cu un violent curent de aer, botezată de localnici simplu „Gaura cu Vînt”. Intrarea a fost lărgită prin dinamitare în anul 1968, cu aceeaşi ocazie atingîndu-se, după depăşirea unei a doua strîmtori, cota de -19 (-27 după CSA), reprezentat de un meandru extrem de strîmt, din care pur şi simplu erupea curentul de aer. Dar cu toate insistenţele se părea că acest terminus va rămîne definitiv, pînă cînd în 1988 un mic grup de speologi amatori din Oradea, după mai multe şedinţe de derocare, reuşeşte pe data de 3 mai depăşirea şi a ultimului obstacol, pătrunzînd într-o zonă de puţuri.

Descrierea avenului

Deschiderea de 1x0,5 m este urmată de un tîrîş strîmt, lung de 4 m. La capătul lui un P6 se lărgeşte într-o săliţă de 7x2 m, din care la nivelul podelei se deschide un meandru penetrabil în partea superioară, care ajunge deasupra unui puţ în clopot de 10 m.

Meandrul de la baza verticale i (Terminus 1968), puternic descendent, incluzînd şi cîteva mici puţuri (2,5; 3 m), debuşează într-o zonă cu puţuri largi, formată dintr-o parte principală (P24 urmat după un pat de aluviuni de un P30 în clopot) şi o reţea paralelă complexă. Aceasta din urmă este formată dintr-o galerie orizontală strîmtă din care pornesc 4 puţuri independente, 3 dintre ele (P20, P22, P12) înfundîndu-se la bază după scurte parcursuri orizontale. Al patrulea puţ, după mai multe verticale mici comunică cu puţul de 30 m din ramura principală.

Baza zonei de puţuri este o săliţă de 4x2x4 m de unde se schimbă net morfologia cavităţii, prin trecerea la o galerie orizontală strîmtă şi meandrată. După un parcurs de 70 m galeria prezintă o sală (3x7 m) situată la baza unei săritori de 5 m, continuînd apoi tot în aceeaşi manieră pînă la terminusul actual (-115) reprezentat de o strîmtoare impenetrabilă.

Din punct de vedere hidrologic avenul este parcurs de un curs de apă temporar, care colectează apele infiltrate pe parcursul avenului şi ale celor două doline din vecinătatea intrării.

Avenul este situat pe cumpăna de ape dintre sistemul hidrocarstic al Izbîndişului (la est) şi al Izbucului Apa de sub Stan din bazinul Văii Letii (la vest). Susţinem însă ipoteza drenării sale spre Izbucul Izbîndiş, în lipsa unor trasori, prin direcţia de dezvoltare a cavernamentului în direcţia ponorului Brezului, aparţinînd cu certitudine acestui sistem.

Morfometric, avenul are o dezvoltare de cca. 600 m şi denivelarea de -115m; fiind din acest punct de vedere unul dintre avenele importante din Munţii Pădurea Craiului. (Speomond #1 - 1996 p.16 - Gaura cu Vânt - Prezentarea avenului Gaura cu Vânt din Pădurea Craiului - J. Zih)

Surse

• Speomond #7-8 - 2002-2003 p.49 - Știri Interne
• Ardealul Speologic Nr. 4 - 1991 - p. 15 - Știri
• Speomond #1 - 1996 p.16 - Gaura cu Vânt - Prezentarea avenului Gaura cu Vânt din Pădurea Craiului - J. Zih