Izbucul Alunului Mare

Izbucul Alunului Mare

Munții Bihor
Clasa de protecție
Clasa B

Peştera a fost redescoperită de Oli Pătraş, Costel Dobre şi Gil Grecu de la Clubul de Speologie Politehnica în 1986. De fapt, peştera figura în Cadastrul Peşterilor din România, cu o dezvoltare de 10 m şi fusese găsită de Liviu Vălenaş. Cei trei explorează circa 1.000 de metri, până la un semisifon. In anul urmator semisifonul, denumit "Sifonul dalmatienilor" si lung de 64 m, este depasit, iar pestera ajunge la 1,6 km. In perioada 1999-2001, impreuna cu speologi de la GSM Grenoble, este descoperit un sistem de galerii fosile care duc dezvoltarea pesterii la peste 2 km.

Sifonul amonte a fost plonjat dar nu s-a reusit depasirea lui. Ultima scufundare cunoscuta a fost facuta de Cristi Irimies in 2017.

Judeţ
Bihor
Rocă
Carbonatice
Dispărută
Off
Dezvoltarea
2085
Denivelarea totală
36
Denivelare negativă
-18
Asociaţii contributoare
Denumire Adâncime Lungime Măsurători Acces Direcția de plonjare Explorare Note
Bibliografie/Resurse atașate - accesibile utilizatorilor cu medalionul "Administrare resurse private"
[Articol/ Extras] Gigi Frățilă. (1994). Peștera Cerbului - Notă preliminară Ardealul Speologic - Nr. 4 - 1994. 10-11 11 Se vorbește despre posibilitatea joncționării.
Lista utilizatorilor înregistraţi care au marcat această peșteră ca și vizitată