Peştera din Hârtopul Bonchii este situată la est de Izbucul Roşiei, la capătul dinspre aval al unui pîrîu ce drenează o groapă carstică asimetrică

Descoperită de T. Rusu în 1966, P. H. B. a fost explorată, cartată şi descrisă, în 1970 de către membri C.S.A. Cluj-Napoca, iar rezultatele acestei acţiuni au fost publicate de E KOMUVES (1976, p. 142).

Intrarea, orientată spre nord-est, se află la baza unui abrupt de circa 18 m înălţime spre care se îndreaptă un curs de apă, temporar-activ, al cărui bazin de recepţie se dezvoltă pe versantul sudic al Dealului Farcu. În abruptul respectiv se schiţează o arcadă de mari dimensiuni sub care se află o sală Iargă, pardosită cu depozite groase de umplutură. Golul subteran, în care se poate pătrunde printr-un spaţiu foarte îngust, suspendat în peretele din dreapta sălii de la intrare, se desfăşoară sub forma unei galerii sinuoase, foarte bogată în formaţiuni stalagmitice, cu multe sifoane şi a-fluenţi subterani.

Printr-o marcare cu fluoresceină, efectuată la data de 19.09.1970. s-a demonstrat că apele care o drenează reapar la suprafaţă prin sifonul din Peştera Gruieţului. (T. RUSU, 1968, 1981, M. BLEAHU şi colab., 1976, p. 88).

Sursa:

• Rusu, T. (1988). Carstul din Munţii Pădurea Craiului. Ed. Dacia Cluj, 254 p.
• Orăşeanu, I. (1991). Hydrogeological map of the Pădurea Craiului Mountains. Theoretical and Applied Karstology, nr. 4, pag. 97-127.