Sistemul Ciur Ponor - Toplița de Roșia

Peștera Ciur-Ponor (cunoscută și sub denumirea de Peștera Ciurului II) este situată în extremitatea vestică a Gropii Ciurului, pe Podișul carstic Runcuri, în comuna Roșia, județul Bihor. Reprezintă una dintre cele mai importante peșteri ale sistemului carstic Ciur–Toplița de Roșia și unul dintre cele mai complexe sisteme subterane din Munții Apuseni.

Peștera a fost semnalată pentru prima dată de speologii francezi P.A. Chappuis și R. Jeannel în anul 1951, iar primele explorări românești au cartat aproximativ 300 m de galerii. În anul 1980, geologul Horia Mitrofan a depășit punctul cunoscut sub numele de „Terminus '68”, descoperind accesul către o vastă rețea de galerii. Explorările desfășurate ulterior de cluburile de speologie din Cluj-Napoca, Oradea și București au condus la cartarea întregului sistem, care depășea 13,6 km la sfârșitul anului 1986. Cercetările au continuat și în deceniile următoare, iar în anul 2007 (speomond) lungimea totală cartată a sistemului depășește 20 km, noi galerii și conexiuni fiind descoperite în cadrul explorărilor recente.

Formată prin acțiunea apelor Pârâului Ciurului și a numeroaselor cursuri subterane captate de pe Platoul Runcuri, peștera prezintă o mare diversitate de forme carstice. Galeriile alternează între sectoare înguste și săli impresionante, precum Sala Speranței, Sala Mare și Sala Paragina, cu dimensiuni de până la 20 m înălțime. De-a lungul traseului se întâlnesc nivele succesive de eroziune, marmite, cascade, cursuri active de apă, hornuri,galerii fosile și șapte sifoane, primul aflat la aproximativ 166 m aval de Sala Paragina.

Din punct de vedere hidrologic, Peștera Ciur-Ponor constituie principalul colector al apelor subterane din partea vestică a Platoului Runcuri. Numeroși afluenți și pierderi de apă converg în galeria principală, iar întregul sistem drenează spre Izbucul Topliței de Roșia, având un rol esențial în evoluția și funcționarea sistemului carstic al zonei. Complexitatea rețelei de galerii și legăturile hidrologice dintre ponoare, doline și izbucuri fac din Ciur-Ponor unul dintre cele mai reprezentative și valoroase obiective speologice din România.

Sursa:

• Goran, C. (1982): Catalogul sistematic al peşterilor din Romania 1981.
• Lascu, V. (1983): Ciur - Ponor, o peşteră înca neînvinsă. Buletinul Clubului de Speologie "Emil Racovita" Bucuresti, Nr.8, pag. 125-133.
• Mitrofan H. (1983): Descrierea Peşterii Ciur-Ponor. Buletinul Clubului de Speologie "Emil Racovita" Bucuresti, Nr.8, pag. 134-135.
• Halasi, G., Sîrbu, S. (1985). Joncţiunea Izbucul Topliţa - Peştera Ciurului-Ponor. Buletin Styx, nr. 2, pag. 48-53.
• Rusu, T. (1988). Carstul din Munţii Pădurea Craiului. Ed. Dacia, Cluj, 254 p.
• Ponta, G. (1989). Sistemul Carstic Ciur Ponor - Topliţa de Roşia (M-tii Pădurea Craiului). Buletin speologic informativ FRTA-CCSS Nr. 12, pag. 61-73.
• Petrescu, D., Rajka G. (2006). Traversarea Ciurului. Speomond, nr. 11, pag. 20-22.
• Marin, T. (2008). Expediţia internaţională de explorare speologică şi subacvatică "Infinit de apă". Speomond, nr. 13, pag.14-18.