Sistemul Vărășoaia - (V5 - V24)

4/3107

Cu o adâncime de 653m, Sistemul Vărășoaia (Avenul din Fata Muncelului [V5] - Frigiderul lui Gigi [V24]) reprezintă un record naţional de adâncime pentru speologia românească. Avenul se află în perimetrul Parcului Natural Munţii Apuseni. Explorările sunt coordonate de Paul Damm şi Joska Zih (Vărăşoaia Team).

Avenul V5 fost descoperit în august 1986 de P. Damm şi M. Damm, ocazie cu care se degajează intrarea şi după o nouă decolmatare efectuată la -5 m, se atinge o strâmtoare severă situată la -13 m. În septembrie 1987 P. Damm ("Z" Oradea), K. Moreh, G. Keseru ("Ursus Spelaeus" Tg.Mureş), trec prin derocare de acest obstacol şi avansează până la -31 m.

În perioada iulie 1988 - ianuarie 1989, P. Matos, R. Pop, C.Constantin, G. Radics, D. Ciocan, C. Pop, M. Botez şi G. Popa ("Speotelex" Cluj, "Emilian Cristea" Alba Iulia, Alpin Grup Timişoara), forţează 2 strâmtori, ultima dintre ele necesitând o muncă de peste 40 de ore pentru a putea fi depăşită. Sunt interceptate Complexul Sălilor Mari, Galeria Meandrului şi Reţeaua Paralelă.

Harta Carstului din Zona VarasoaiaÎn august 1988 are loc prima acţiune de cartare, desfăşurată de către Cs.Csák şi Elisabeta Orbán ("Czárán Gyula" Tinca), care au atins 300 m lungime şi -104 m denivelare. În iulie 1989, P. Damm, Z. Kiss, R. Pop, I. Szlany, G. Popa ("Z" Oradea, "Speotelex" Cluj, Alpin Grup Timişoara) realizează topografia întregului sector cunoscut la acea dată. Concomitent încep derocările la capătul Sălii cu Aragonite (-77), acţiune la care participă cluburile "Speotelex", "Emilian Cristea", "Z" şi "Labirint" Bucureşti, reuşindu-se depăşirea acestui ultim obstacol în august 1991. La explorările care au urmat, sub coordonarea lui J. Zih ("Z") şi R. Pop ("Speotelex"), mult îngreunate de dificultatea ridicată a parcursului, au participat: O. Pop, G. Frăţilă ("Politehnica" Cluj), P. Damm, Sz. Szucs, C. Pop, Magda Bartos ("Z"), Katalin Perenyi (MAFC Budapest), D. Ciocan, M. Banc, L. Forda ("Em.Cristea) şi I. Chiseliţă (CSER Cluj). 

Au urmat aproape 10 ani în care Avenul V5 a fost uitat complet, doar câţiva "fanatici" încercând forţarea unor presupuse continuări. Cu ocazia unei astfel de ture, în jurul cotei -200 a fost descoperit un meandru suspendat la cca. 10 m înălţime. Au urmat 10 acţiuni de derocare folosind tehnologie modernă. Într-un final, cu ocazia taberei "Vărăşoaia 2004", strâmtoarea de 50 m lungime a fost trecută, ajungându-se la un puţ care debuşează într-un spaţiu enorm.

Sala a fost denumită "Paul Matos" în memoria colegului exploratorilor, decedat în 1989. Dimensiunile sunt într-adevăr uluitoare: lungimea 410 m , lăţimea 50 - 70 m , 30 - 50 m înălţime iar volumul depăşeşte 1.000.000 mc. 

Avenul V5 Profil - Speomond 2004-2005 Descoperirea din 2004 a reprezentat o nouă eră în istoria peşterii. Începând de atunci s-au organizat tabere speo anuale, denumite "Tabara Vărăşoaia", numărul participanţilor crescând în fiecare an.

Explorările au continuat aval de Sala Paul Matos. La capătul salii, puternic descendentă şi ocupată la bază de o aglomerare haotică de bolovani imenşi care adesea depăşesc volumul unei case, la cota -335 m se deschide un puţ larg. El este împărţit în mai multe trepte după care, la peste 100 m mai jos, interceptează o galerie de tip canion, parcursă de un râu subteran tumultuos (denumit Râul lui Iancu). Morfologia Râului lui Iancu este extrem de variată, de la galerii de tip canion înalte de peste 30 m, laminoare dezvoltate de-a lungul unor feţe de strat, până la zone cu prăbuşiri ciclopice (Negrul Nesfârşit).

În august 2007, cu ocazia taberei anuale, se forţează intrarea în "Frigiderul lui Gigi", o găurice de lângă locul tradiţional al taberei, descoperindu-se o altă cavitate de proporţii. În 2008 ea este joncţionată cu V5.

Explorarea sistemului este încă în plină desfăşurare, în fiecare tură descoperindu-se sute de metri de noi galerii.

Avenul V5 - Spelunca 2007

Parcurgerea cavităţii este deosebit de dificilă datorită strâmtorilor şi argilei din avenul de acces, urmate de prăbuşirile gigantice din Sala Paul Matos şi din puţul de acces spre Râul lui Iancu, la care se adaugă, pe galeriile active, câteva lacuri adânci.

Sursa:

  • http://speoz.tripod.com
  • Spelunca - Decembrie 2007
  • Speomond 9 - 10, 2004-2005

Unele secţiuni ale portalului au fost restricţionate utilizatorilor ne-înregistraţi. Pentru a vedea mai multe detalii despre această peşteră te rugăm să te înregistrezi AICI sau să îţi creezi un utilizator nou AICI.

Comments

Nr. hidro
21
Judeţul
Bihor
Localitate
Padiş
Masivul muntos
Munții Bihor
Tipul rocii
Carbonatice
Lungime
19250
Denivelare totală
653
Denivelare negativă
653
Altitudine
1367
Peşteră amenajată turistic
Off
Pesteră disparută
Off
Contact

CS "Z" Oradea - Paul Damm, Joska Zih

Plonjabilă
Peşteră plonjabilă