Peştera din Valea Stânii
Alte denumiri: P. din Valea Călianului
C.S. Proteus Hunedoara, 1984
Peștera a fost descoperită în anul 1984 de către președintele Clubului Proteus, Marinaș Băicoană (Nex). Principalele explorări care au rămas nefinalizate de-a lungul anilor au fost cele postsifon, pe activul 2; de la ultimele explorări, făcute postsifon de Ștefan Milota și Philipp Hauselmann în zona amonte a activului 2, au trecut 20 de ani.
Drept urmare, în vara anului 2020, echipa Ionel Neag, Bogdan Tomuș și Szilard Toth (scafandri), cu ajutor la portaj din partea membrilor clubului, reușesc să treacă sifoanele cunoscute 1 și 2. Se retopografiază porțiunea dintre sifonul 1 și 2, și se finalizează topografierea galeriei de după sifonul 2, care exista doar la nivel de schiță. Cu această ocazie se constată că aportul principal de apă vine de fapt dintr-o galerie care nu a fost explorată acum 20 de ani - urmând galeria, se ajunge la un nou sifon, al treilea. După trecerea lui în premieră (S3 – lungime 14 m, adâncime maximă -4 m) de către Ionel Neag, acesta ajunge la o nouă galerie dar din cauza unor probleme tehnice (aer viciat în butelii) este nevoit să se întoarcă.
Într-o tură ulterioară se trece sifonul 3 în formație completă, dar imediat pe galerie, după o cascadă, se ajunge la sifonul 4; configurația galeriei face ca in‐trarea în el să fie destul de complicată la care se adaugă și lipsa de fir ghid; în urma unei ”improvizații” Ionel Neag intră ”cumva” în sifon, reușind aproape să-l treacă (S4 are 10 m/-2 m). Totuși, din cauza firului prea scurt, nu poate ieși pe noua galerie, astfel că explorarea rămâne pentru o tură viitoare - cu această ocazie sunt adăugați 100 m noi de galerie [...]. (Sursa: Tomuş, R.B. (2021). Monografia carstului din Șureanu. Volumul II. Sinteza explorărilor dintre anii 2011 - 2021)
- Tomuş, R.B. (2021). Monografia carstului din Șureanu. Volumul II. Sinteza explorărilor dintre anii 2011 - 2021. Volum editat de C.S. Proteus Hunedoara. 132 p. (p. 20)
- Tomuş, R.B. (2011). Monografia carstului din Șureanu. Volum editat de C.S. Proteus Hunedoara. Ed. Corvin, Deva, 256 p.
- Băicoană, M. (1986). Peştera din Valea Stânii - o nouă cavitate a sistemului Ponorici - Cioclovina cu Apă. Buletin Speologic FRTA-CCSS, nr. 10, pag. 137-144.
| Dezvoltare | 2.062 m |
| Denivelare | 167 m (-167 ; 0) |
| Altitudine | 900 m |
| Rocă | Carbonatice |
| Clasificare | Clasa A |
| Cod AP | 2.497 |
Informații conexe
Asociatii speo contributoare
Galerie media - Peştera din Valea Stânii
Sifoane
| Denumire | Adâncime | Lungime | Măsurători | Acces | Direcția de plonjare | Explorare | Note |
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Sifon aval | - | 6 m | aproximativ | - | aval | plonjat-continua | |
| Sifonul 1 | - | 7 m | exact | - | amonte | trecut | |
| Sifonul 2 | 5 m | 13 m | exact | postsifon | amonte | trecut | |
| Sifonul 3 | 4 m | 14 m | exact | postsifon | amonte | trecut | |
| Sifonul 4 | 2 m | 10 m | exact | postsifon | amonte | plonjat-continua |
Istoric scufundări
Principalele explorări care au rămas nefinalizate de-a lungul anilor au fost cele postsifon, pe activul 2; de la ultimele explorări, făcute postsifon de Ștefan Milota și Philipp Hauselmann în zona amonte a activului 2, au trecut 20 de ani.
Drept urmare, în vara anului 2020, echipa Ionel Neag, Bogdan Tomuș și Szilard Toth (scafandri), cu ajutor la portaj din partea membrilor clubului, reușesc să treacă sifoanele cunoscute 1 și 2. Se retopografiază porțiunea dintre sifonul 1 și 2, și se finalizează topografierea galeriei de după sifonul 2, care exista doar la nivel de schiță. Cu această ocazie se constată că aportul principal de apă vine de fapt dintr-o galerie care nu a fost explorată acum 20 de ani - urmând galeria, se ajunge la un nou sifon, al treilea. După trecerea lui în premieră (S3 – lungime 14 m, adâncime maximă -4 m) de către Ionel Neag, acesta ajunge la o nouă galerie dar din cauza unor probleme tehnice (aer viciat în butelii) este nevoit să se întoarcă.
Într-o tură ulterioară se trece sifonul 3 în formație completă, dar imediat pe galerie, după o cascadă, se ajunge la sifonul 4; configurația galeriei face ca in‐trarea în el să fie destul de complicată la care se adaugă și lipsa de fir ghid; în urma unei ”improvizații” Ionel Neag intră ”cumva” în sifon, reușind aproape să-l treacă (S4 are 10 m/-2 m). Totuși, din cauza firului prea scurt, nu poate ieși pe noua galerie, astfel că explorarea rămâne pentru o tură viitoare - cu această ocazie sunt adăugați 100 m noi de galerie [...]. (Sursa: Tomuş, R.B. (2021). Monografia carstului din Șureanu. Volumul II. Sinteza explorărilor dintre anii 2011 - 2021)