Peștera lui Potriva

Peştera lui Potriva (P. de la Pusta Călăţea sau Peşteroaia) este situată în extremitatea de vest a depresiunii de captare carstică de la Călăţea, acolo unde dispare în subteran cursul de apă al Văii Mniera.

Pestera se afla in capatul gradinii familiei "Potriva" de unde si numele pesterii.

Peştera este cunoscută încă din secolul trecut şi a făcut obiectul a numeroase investigaţii de ordin biospeologic şi arheologic. În Enumeration des grottes visitees, seria 7-a (R. JENNEL & L. G. RACOVITZA, 1929, p. 544), ea este consemnată, de către P. A. Chappuis, care o vizitase în 1924, sub numele de Peştera din Valea Mierei. Din Repertoriul monumentelor din judeţul Bihor (1974) rezultă că membrii Muzeului Ţării Crişurilor din Oradea au descoperit, în galeriile superioare, oseminte de Ursus spelaeus, resturi scheletice de Homo sapiens şi fragmente de ceramică din perioada eneolitică. În perioada 1964 - 1975, membrii Institutului de Speologie „E. Racoviţă" din Cluj-Napoca întreprind, în această zonă, cercetări de speologie fizică, fac aprecieri generale asupra genezei şi evoluţiei peşterii (T. RUSU, 1973.b, 1975), pe care o explorează şi o cartează pe primii 200 m lungime. În perioada 1973-1976, speologii amatori din Oradea, conduşi de L. Vălenaş, dezobstruează un horn de la capătul porţiunii cunoscute anterior şi, forţînd înaintarea, o explorează şi o cartează pe o lungime de 1488 m (L. VĂLENAŞ şi GH. DRÎM-BA, 1978, p. 296).

Explorarile sunt continuate de Clubul de Speologie "Z" Oradea, care pana in 1996 o carteaza pe o lungime de 3713m.

Sursa:

• Rusu, T. (1988). Carstul din Munţii Pădurea Craiului. Ed. Dacia, Cluj, 254 p.
• Damm, P., Dezsö, J. (1997). Potriva. Speomond, nr. 2, pag. 25-27.
• Damm, P. (1998). Studiul complex al carstului din zona Astileu - Pusta Calatea. Nymphaea, XXVI, pag.13 - 124.