Articole

Potrivit Catalogului Sistematic al Peșterilor din România (Goran, 1982) peștera din Valea Bobii (sin. P.Găunoasa de la Ormindea, Karacsonyfalvai barlang) este situată în Munții Metaliferi, în bazinul hidrocarstic al Văii Cîinelului, la o altitudine de 440 m. Are o dezvoltare de circa 300 m și o denivelare de 4-5 m. Din punct de vedere administrativ, aceasta este situată pe raza comunei Vălișoara din județul Hunedoara.

Emil Gheorghe Racoviţă (n. 15 noiembrie 1868 la Iaşi, m. 19 noiembrie 1947 la Cluj), biolog român de renume mondial, explorator polar, fondator al biospeologiei şi al primului institut de speologie din lume. Provenea dintr-o veche familie moldovenească, atestată documentar încă din secolul XVI şi din care au făcut parte oameni de vază şi chiar domnitori intraţi în istorie prin ctitoriile şi actele lor de vitejie, aşa cum a fost Mihai Racoviţă.

Grupul de Initiativa Turistica ProMONTANA Romania a luat primele masuri concrete de a aplica legea in cazul PESTERII CU CORALI - Muntii Valcan (culmea Cioaca) - Obiectiv declarat REZERVATIE SPEOLOGICA conf. Legii nr 5 din 6 martie 2000. Astfel s-a reconditionat grilajul de la intrarea in pestera, s-a ecologizat cavitatea si A FOST INCHISA publicului larg, in vederea protectiei reala a formatiunilor ce inca se mai pastreaza dupa ani de zile in care a fost vandalizata si saracita de comorile sale.

Deloc spectaculoasã si micã de dimensiuni pestera de Gheatã este practic o fisurã în munte, o grotã de 50m lungime situatã în masivul Piatra Mare. Denumirea vine de la faptul cã în interior temperatura este scãzutã tot timpul anului, iar uneori mai existã zãpadã chiar pe timpul verii.

Tărâmul subteran este fragil, vulnerabil, are o evoluție lentă; prin urmare, orice degradare, intervenție sau activități necorespunzătoare duce la efecte ireversibile. Protejarea unei peșteri inseamna sa intelegem si să ii apreciem valorea, și sa fim conștienți de faptul că peștera este o cronică naturală și culturala pe care trebuie să protejata pentru generațiile viitoare. Respectând peștera înseamnă respectarea vieții.

Decizia numărul 5 din data de 11.12.2010 privind - Prevenirea accidentelor din mediul subteran speologic şi accesul în peşteri pe teritoriul României din punct de vedere al activităţii salvaspeo. În conformitate cu obligaţiile ce-i revin conform Legii nr. 402/2006, art. 23, privind prevenirea accidentelor şi organizarea activităţii de salvare din mediul subteran speologic. - O lege care ne afecteaza pe toti

În partea central-estică a Masivului Vlădeasa, în zona lacului de acumulare Floroiu, se extinde pe direcţia SW- NE, perpendicular pe direcţia de curgere a văii, o bară de calcare triasice, aparţinătoare Unităţii de Bihor (Ianovici et. Al. 1976). Lungimea fâşiei este de peste 2.5 km, dar lăţimea doar arareori depăşeşte valoarea de 250 m Giuscă (19...).

Un procent de 10-15% din suprafaţa continentală a lumii este carstificabilă. Acest procentaj nu include zonele minore sau de paleocarst ascuns (acoperit). - conform Arthur N. Palmer - "Cave Geology". Pe harta de mai jos cu negru sunt reprezentate zonele carstice cele mai importante. De pe aceasta hartă s-au omis unele zone (desul de largi) cu roci solubile expuse. Aceste zone fiind în realitate modeste în ceea ce reprezintă dezvoltatea carstului, datorită în mare parte condiţiilor climatice nefavorabile.

Sistemul Berger este situat în Masivul Vercors, Franţa, mai exact în lapiezurile de pe platoul Sornin, la o altitudine de 1460 m. Sistemul Acesta prezintă 8 intrări din care doar una este folosită pentru marile expediţii. Restul intrărilor sunt considerate periculoase sau joncţioneaza cu axul principal prin sifoane, iar scufundările sunt complet interzise în Avenul Berger. În prezent Sistemul Berger are o denivelare de -1271 m şi o dezvoltare de peste 32 km.

O echipa de speologi din Ștei, Arad si Brad în timpul unei ture de rutină în Peștera Coliboaia(jud.Bihor, Valea Sighiștel) au descoperit la începutul anului 2010 mai multe picturi ce pot fi încadrate ca aparţinând unei perioade vechi a artei parietale, Gravettian sau Aurignacian, între 23 000 şi 35 000 de ani. Este pentru prima dată când în Europa Centrală se atestă arta parietală aşa de veche.